Am citit un articol scris de C.T. Popescu pe gandul.info despre filmul Sherlock Holmes. Imi place de domnul Popescu atunci cand comenteaza meciurile de tenis de pe sport.ro desi daca stau bine sa ma gandesc si acolo face unele comentarii de genul a murit vechiul Nadal, traiasca noul Nadal. In fine. Poate e prea subtil pentru mine domnul Popescu. Il apreciez pe acest mare domn pentru multele articole extraordinare pe care le-a scris. De data asta insa, citind acest articol despre Sherlock Holmes imi permit si eu, asa, ca novice in ale scrisului, cateva comentarii. Domnul Popescu spune ca: „Divertisment are aceeaşi rădăcină cu diversiunea – a abate atenţia. Ne paşte nu doar încălzirea globală, dar şi anestezia mentală. Iată de ce mă ucide Ritchie.” Cred ca dansul a uitat pur si simplu de ce merge lumea la film. Majoritatea persoanelor merg sa se binedispuna, sa iasa din cotidian. Sa uite de logica, sa uite de rationamente legate de bugete si cheltuieli. Lumea merge la film sa rada, sa zambeasca. Lucuri pe care le vezi din ce in ce mai rar pe strada in zilele noastre.
Poate ca are dreptate domnul Popescu in articolul scris. Poate ca acest personaj de istorie nu mai este ceea ce a fost cu adevarat in carti. Da, nu mai este. Este altceva! Este un personaj dintr-un film care te binedispune si te distreaza. Este un personaj la fel ca si multe alte personaje care in primul rand apar in carti si apoi apar in filme si filmul nu prea are legatura cu cartea. Putem considera ca cineva si-a batut joc de un personaj? Ca acest Sherlock Holmes al zilelor noastre se bate cu pumnii si picioarele si cel adevarat, din carti, se batea doar cu inteligenta? Ca noul detectiv bea si celalalt era un gentleman? Sincer, parerea mea este ca nu. De ce? Pentru ca eu merg la un film sa ma distrez. Merg la un film ca sa vad ceva nou, sa ma uit la jocul actorilor, la realizarea artistica, la efecte speciale si multe multe altele.
Pana la urma fiecare cu parerea lui. Asta e parerea mea!
Un Blog In2itive 
Lasă un comentariu