Un Blog In2itive

Avem nevoie unul de celalat ca aerul. Asta e adevarul. Cu rautati si cu cele bune pana la urma la asta se rezuma o relatie. Am nevoie de tine. De ce? Din vechi timpuri istoria ne invata ca intotdeauna cifra asta doi are ceva magic in ea. Adam si Eva. Omul are doua picioare sa se sprijine pe pamant, mai are si doua maini cu care sa se ajute. Cu toate astea femeia are nevoie de barbat. Si invers.

Suntem foarte diferiti. Daca e sa intrebi o femeie si un barbat de ce au nevoie raspunsurile vor fi aceleasi dar in ordine inversa. Prima chestie de la femeie e printre ultimele de la barbat si viceversa. Important este ca sunt aceleasi chestii. Conteaza ordinea? Femeia si barbatul nu sunt altceva decat aceeasi chestie cu alt aspect. Aceleasi sentimente, aceleasi dorinte, aceleasi greseli, aceleasi lacrimi sau zambete. Aceleasi vise.

Viata ne „ajuta” uneori sa uitam de sperante si vise. Ne imbie cu cu un gust placut. Ne face sa luam decizii uitand de realitate si ne face sa ne pierdem capul. Cautam perfectiunea. Perfectiunea este imposibil de cunoscut. Pentru ca de cele mai multe roi este chiar in fata noastra. Am intalnit in ultima vreme o specie noua de oameni. Oamenii care nu stiu sa se bucure de ceea ce au. mereu isi doresc altceva. Mereu cauta perfectiunea. Ei bine eu cred ca asta cauta prin simplul fapt ca gasesc nod in papura la fiecare lucru/om/intamplare din viata lor. Nimic nu e bine sau mai bine zis mereu cauta ceva mai bun. Un om care sa ii faca sa zambeasca sau sa fie si mai fericiti. De ce se spune ca fericirea este efemera? Pentru ca avem pe cineva langa noi care sa ne spuna ca putem ceva mai bun. Avem acel mic dracusor negru cu cornite rosi care isi baga coada si ne face sa ne dorim altceva. De fiecare data. Pana nu de mult totul a fost perfect sau se indrepta catre ceva bun. Acum ceva nu merge. Brusc. De ce brusc? Pentru ca eu am hotarat ca am indoieli si pot ceva mai bun. In loc sa gasim nod in papura mai bine gasesc ceva bun in viata mea. Sau mai bine zis sa invat sa ma bucur de ceea ce am.

Uitam de sperante si vise. Da, patim si trecem prin multe in viata. Un barbat si o femeie. Speranta si siguranta. Stabilitatea si fericirea. Lucuri normale pe care le putem gasi la tot pasul devin niste saci in caruta. Si asta pentru simplul fapt ca vreau mai mult decat stabilitate, mai mult decat siguranta. Mai mult de la omul de langa mine sau de la noul aparat foto care a aparut ca ultim racnet pe piata. Ceea ce iti doreai cel mai mult in viata devine ceea ce te face sa fi nemultumit si nefericit. Stii, si mai ales esti sigur, ca maine poate aparea ceva nou. Mai bun. Cu mai multe butoane sau cu un zambet mai frumos. Mai mult decat barbatul sau femeia de langa mine. Cu ce pret? Care e pretul pe care il platesc atunci cand indraznesc sa visez? De ce sa nu visez la mai bine? Cred ca intrebarea e alta: mie cum imi este acum?

Pana la urma ce ascundem? Pentru ca este foarte clar ca si barbatul si femeia ascund ceva. Un mic Sisif modern. Daca el nu putea ajunge in varf pentru ca zeii il ajutasera cu o misiune imposibila, noi ne ajutam singuri. Am devenit propriul Sisif in calea fericirii mele. Vreau sa traiesc viitorul prin prezent si invers.

Un barbat si o femeie. Un tot. Aceleasi solutii…