Stabilirea prioritatilor sau cum sa scap de servici – Partea 1

As face o asociatie a workoholicilor. Nici macar nu stiu daca asa se scrie. As face pentru ca eu cred ca suntem o specie aparte. In jurul nostru diverse categorii de oameni. Cred ca pana si workoholicii se impart pe categorii: varsta, perioada medie petrecuta la servici, sex (desi cred ca aici exista doar doua categorii :)). Dupa varsta cred ca iar le putem imparti in mai multe categorii: cei tineri care lupta dupa afirmare. Intre 30 si 40 de ani i-as cataloga pe cei care nu au gasit ceva mai bun de facut sau fug de ideea de familie. Peste 40 de ani? Pe astia chiar nu stiu cum sa ii cataloghez. Daca au familie, e clar ca ori cauta o noua provocare ori totul e OK acasa si atunci timpul le permite o noua tinerete. Daca nu au familie, intra in categoria prosti. Pur si simplu prosti. Cum nu exista intotdeauna si niciodata sau toti si niciunul sa spunem ca majoritatea celor peste 40 de ani care nu au familie si sunt workoholoci sun prosti.

Bu, de catalogat ne-am catalogat. Cum scapam de boala asta? Prima varianta ar fi sa facem precum alcolicii anonimi intalniri. Vine cate unul si se prezinta: „Buna! Sunt X-ulescu. Sunt workoholic. Sunt dependent de munca”. Toata lumea aplauda si raspunde in cor: „Buna x-ulescu”. Si de aici ce poti spune? Am ajuns asa pentru ca vroiam mai multi bani. Am ajuns asa pentru ca nu am stiut sa spun NU sefului meu. Am ajuns asa pentru ca societatea la care muncesc si-a dat seama ca sunt atat de bun incat merit sa tot fiu promovat si incarcat cu proiecte peste proiecte. Si la un moment dat am ajuns cel mai bun. Felicitari x-ulescu. Esti cel mai bun.

Dar daca bunul nostru domn X-ulescu este atat de bun la a-si organiza viata proefsionala de ce nu stie sa faca la fel si cu ceea ce se intampla dupa servici? Aaaaa, pentru ca la el nu exista expresia asta in vocabular. „Dupa servici”. Hai sictir (expresie noua din dex-ul de mahala al limbii romane).

Si X-ulescu dragul de el incepe si tot povesteste de proiecte, de afaceri, de conturi si finante, de management si leadership. O enciclopedie deschisa sincer. Toata lumea sta cu gura cascata si il asculta. Este foarte destept, de comitet spun ei. Cum il ajutam sa se trateze?

Aceasta boala nu raspunde la stimuli externi, doar la stimuli interni. Adica je! Eu trebuie sa invat sa schimb ceva. Cel mai greu lucru din lume este sa schimbam ceva la noi. De la spalatul pe dinti de la dreapata la stanga, lasertarul cu sosete care este intotdeauna in partea dreapta a dulapului. Si atunci ce facem? Schimbam prioritatile propun eu. Daca reusesti sa iti schimbi prioritatile din viata atunci vei vedea ca toata calea care te duce la finish se schimba. Va dau un exemplu. Pana acum am visat toata viata ca vreau o carierea. ce am facut? Am muncit pe branci. Am invatat, am facut scoli. Am facut cursuri peste cursuri, atestate peste atestate. Mi-am propus sa fac un MBA sau sa lucrez in strainatate. Mi-am propus sa fiu primul care ajunge la servici si ultimul care pleaca. Am reusit. Le-am reusit pe toate.

Si X-ulescu al meu vrea o familie. Ei, se schimba totul. Am schimbat telul se schimba si prioritatile in viata. In primul rand nu mai poate sta mult la servici pentru ca trebuie sa isi gaseasca pe cineva. Asta inseamna realocarea timpului. Prospectarea pietei stie sa o faca. Asa ca nu e nevoie decat de realocarea timpului. Timpul fiind cea mai importanta resursa a omului din ziua de azi este un pas major. Bun. Prima intalnire, a doua, si asa mai departe. Automat atatea iesiri consuma din buget. Deci, intervine pasul doi: realocarea bugetului: flori, ciocolata, cadouri, cadouri consistente. Casatoria. Familie. Realocarea tuturor resurselor si concentrarea pe ceea ce este important. Are X-ulescu nunta, deci trebuie sa isi foloseasca toata experienta de manager de proiect pentru a organiza evenimentul. Excelurile care odata erau pline de date statistice de la preluari de firme sau vanzari sunt acum pline de costuri privind rochia de nunta, mancare, bautura, cantareti, sofer, etc. Bun si asta, terminat.

Bebe! Pas important. Nopti nedormite langa sotie, realocarea energiei pentru compensarea lipsei de somn. Nasterea. Stresul se schimba. De la stresul legat de neincasarea facturilor sau nerealizarea la timp a sarcinilor se trece la stresul legat de cum va fi bebe, ce haine, patut sau pampers trebuie cumparat. Face si servici X-ulescu. Dar printre ele. Si ii este chiar bine, se simte implinit.

De unde am plecat? De la workoholic? Cum am ajuns aici? Daca schimbam prioritatile in viata s-a schimbat si felul in care traim. Automat si irevocabil. Da, mai sunt unii care si la 40 de ani sau peste 40 sunt workoholici. Dar cum spuneam. Nu exista niciodata, intotdeauna, toti sau niciunul. Majoritatea sunt normali. Gasesc echilibru in viata intre cele doua. Nu exagereaza in nici una din ele. Dar echilibru exista. Si asta face viata mai usoara si mai frumoasa.

 

1 comentariu »

  1. […] Stabilirea prioritatilor Tue Nov 09, 2010 18:45 pm As face o asociatie a workoholicilor. Nici macar nu stiu daca asa se scrie. A face pentru ca eu cred ca suntem o specie aparte. In jurul nostru diverse categorii de oameni. Cred ca pana si workoholicii se impart pe categorii: varsta, perioada medie petrecuta la servici, sex (desi cred ca aici exista doar doua […] […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: