Cugetare desteapta
Daca tu crezi ca seful este un dobitoc, mai gandeste-te odata! Daca ar fi altfel, s-ar putea sa nu mai ai job!
Romania. Land of Choice!
A fost o perioada in care eram mandru ca sunt roman. Daca stau bine si ma gandesc cred ca a mai ramas o farama de mandrie in mine. Cu toate astea a disparut ceva sau mai bine zis mandria a fost inlocuita de altceva. Sila sau regret. Sila si regret. Mi-e sila ca suntem un popor care la prima vedere, asa cum se spunea si in cartile de istorie, este un popor muncitor. Prima imagine. Ceea ce aratam. Apoi, cand ne uitam putin si facem o analiza mai profunda gasim cu totul altceva.
Suntem falsi. Pe masure ce ne apropiem de trec anii, aceasta falsitate ajunge sa fie o calitate sau o necesitate. O argumentam prin faptul ca la servici trebuie sa fim altfel de oameni decat suntem cu adevarat pentru asa se cere.
Da, suntem destepti. Dar ne vindem desteptii. De la doctori la profesori si cercetatori, toti pleaca din tara. Ce ramane? Cine ramane? Ceea ce meritam… Nu stim sa ne apreciem valorile si ele pleaca. Avem sclipire. Si atat. Cine ramane in tara se scufunda in mediocritate. In uzura. In mult prea mediatizatul stil de viata romanesc. Ce stim sa facem? Noi, ca popor? Ce stim sa producem? Ne lipseste ceva esential. Cultul muncii. La suprafata suntem nemaipomeniti dar in interior suntem niste lenesi care nu stiu decat sa se planga.
Ne plangem ca ne fura Europa si altii. Ne complacem in situatia asta gasind scuza ca este vina lor nu a noastra. Nu miscam un deget pentru ca ne este mult mai usor sa ne plangem. Ne-am pierdut mentalitatea de invingatori. Ceea ce a mai rams din ea. Acum suntem numai buni de vandut. Poate i se face cuiva mila de noi si vine si ne cumpara si ne invata sa gandim din nou.
Ma gandeam la campionatul mondial de handbal masculin. Inainte de finala, toate ziarele scriau ca Franta are posibilitatea de a egala Romania la numar de torfee castigate la un campionat mondial. Uitam doar ca Romania a castigat aceste campionate cu multi ani in urma. Sa pui, acum in 2011, pe picior de egalitate rezultatele Frantei cu cele ale Romaniei este ca si cum ai spune ca romanii de acum sunt responsabili de constructia Sarmisegetuzei. Francezii si-au creat centre de copii si juniori. Au construit incet incet o nationala care domina de ani de zile handbalul mondial. De ce? Pentru ca au alte mentalitate. Si alta gandire.
Alte exemple? Spania la fotbal. Japonia dupa al doilea razboi mondial. China in ultima vreme. Etc. Da, poate ca au avut si o conjuctura potrivita dar eu cred ca mentalitatea unui popor este cel care face diferenta. Nu degeaba, vechiul grai popular are o vorba: dupa mine potopul. Ceea ce lasam in urma, ceea ce cream in fiecare zi, ramane in istorie. Noi ce lasam?
Ramai sau pleci?
Nu este cea mai frumoasa declaratie de dragoste, dar este probabil una dintre cele mai adevarate. Dupa ani de zile de relatie, este la fel de clar ca rasaritul soarelui ca euforia si fluturii din stomac s-au dus demult si nu se mai intorc. Ramai sau pleci?
Starea de “indragosteala” nu dureaza foarte mult. Ii cunosti parfumul, stii cat sta la dus si cu ce frecventa se epileaza. Depistezi cu usurinta atractia magnetica dintre el/ea si un/o prieten/a bun/a. Si treci peste. Poate te-a inselat si treci peste, pentru ca n-ai concepe o dimineata in care asternuturile sa fie lipsite de urma calda a trupului sau. Invariabil, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, partenerul ajunge sa fie obisnuinta.
Pur si simplu e acolo, il iubesti, dar ritmul cardiac e acelasi; dispar senzatiile tari si detaliile care te intriga si te fac sa vrei mai mult. Asta pentru ca deja ai tot. Apar credite, prieteni comuni dar si certuri, plictiseala si alte tentatii. Iti pui intrebari si incepi sa ai indoieli, oare chiar e “persoana potrivita”? Ai respectat regulile, te-ai “aliniat” la normele societatii, in vederea intemeierii unei familii, dar totusi ceva lipseste. Parca trebuia sa fie bine si nu e.
Tu ajungi dupa 10 acasa si nu pentru ca muncesti din greu ci pentru ca preferi sa-ti petreci timpul cu colegul nou, prietenul isi cumpara masina in loc sa renoveze apartamentul si cel mai grav este ca nu vrea copii. Nu vrea nici sa se insoare. Nu e dramatic, este realist. De obicei asta se intampla, nu intotdeauna avem aceeasi viziune asupra viitorului, aceleasi principii si cu siguranta suntem atrasi si de alte persoane.
Ce faci in cazul asta? Schimbi partenerul sau ramai in relatie? Cel mai greu este sa continui si sa fii fericit cu alegerea facuta. O relatie care dureaza toata viata nu este ceva obisnuit, este mai degraba o situatie utopica ce presupune implicarea a doua persoane care se inteleg la un nivel mai profund, nu doar in cazul listelor de cumparaturi.
Varianta ideala ar presupune doua persoane indeajuns de inteligente incat sa stie ca marea parte a problemelor, indiferent de natura lor, se rezolva prin negociere, prin discutii pe baza faptelor, exact cum sunt ele. Suna sec dar este o solutie; asta doar in cazul in care iti iubesti indeajuns partenerul pentru a fi dispus sa faci niste compromisuri.
O casa fericita poate avea la baza si caramizi mai firave, poate avea peretii rosii si poate fi impanzita de tablouri erotice si pisici birmaneze. Atata timp cat este o casa in care abia asteptati sa va intoarceti amandoi, e relatia perfecta, care se probeaza dupa compatibilitatea a ceea ce vor ambii parteneri cu starea de fapt si nu cu imaginea de cuplu ideal lasata in capul altora.
Pe de alta parte, poti alege sa schimbi. Atunci cand nu mai este timp nici de discutat probleme, nici de petrecut o dupa-amiaza in doi cu o sticla de vin, cand nu te mai intereseaza ce isi doreste cel caruia ii cedezi o jumatate de pat si cand preferi sa-ti faci unghiile in timp ce el incearca sa iti spuna, in felul lui, ca ceva nu mai merge, cel mai probabil nu este una din acele relatii fericite in care ambii vor alege sa ramana.
De 1 Decembrie
Toata Roamnia preaslaveste Roamnia. Azi am auzit doar cat de mandru sunt de tara mea. Romania, te iubesc! Un fleac. Sincer eu nu cred in chestia asta cu patriotismul. Mi se pare o chestie atat de comunista si de invechita incat cred ca s-ar potrivi cu telejurnalul de la 8 la 10 pe care il aveam pe vremea impuscatului. De ce mi se pare comunista? De ce e invechita? Pentru simplul fapt ca noua generatie nu da un ban pe tara asta! Pe Romania cea plina de minuni. Pentru ca generatia noastra, cea intre 30 si 40, abia asteapta sa plece din tara indiferent ce va face acolo. Aviz amatorilor. Pentru ca la sarbatorirea zilei de 1 decembrie merg cei care vor sa primeasca un pahar de vin fiert si ceva carnati sau mici.
Asta e sarbatoarea noastra? Uitasem da, de paradele militare de prin marile orase sau de anuala intalnire de la Alba Iulia unde in fiecare an se retraieste Marea Unire. Chestii intr-adevar nationale. Asa cum am copiat Hallowen sau alte sabataori de la americani facem si noi putin show de ziua noastra. In rest ce a ramas din 1 decembrie? O aminitire. Atat.
Sincer? Cred ca incet incet sentimentul asta de nationalism se dilueaza in pragmatismul zilnic. Sunt roman. Ok. Si eu si majoritatea prietenilor mei. Cu ce ma ajuta asta in viata de zi cu zi? Inafara faptului ca la stiri nu vad decat cum ne batem intre noi sau ne omoram sau ne furam, ce vedem? Vedem problemele economice si faptul ca ne apropiem de faliment. Pe mine, personal, faptul ca sunt roman cu ce ma incalzesc toate astea? De 1 decembrie ni se mai scot ochii cu valorile patriei. De ce nu faca sta zilnic televiziunile si nu isi aleg orice alta zi, una pe an, in care sa prezinte toate chestiile negative pe care le doresc despre acest popor? Pentru ca bunatatea nu se vinde la televizor.
As putea scrie la nesfarsit despre acest maiestuos eveniment dar fug la TV. Incepe o emisiune speciala de 1 decembrie. Dansez pentru tine – finala. Hai pa!
